Agenda publică şi amnezia politicienilor

Nu a trecut atât de mult timp încât publicul, destul de capabil să se orienteze spre alte teme de “primă pagină”, să poată fi uitat apariţiile “grupului reformist” din PD-L, în frunte cu d-l Cristian Preda. Toată treaba asta, atât de serioasă şi atât de necesară, s-a rezumat la ceva declaraţii de presă, prezentări de intenţie, ca apoi să se orienteze spre căutarea capacităţii mărului de a simboliza partidul cu pricina (printre alte propuneri la fel de “necesare”), ca, în cele din urmă, să apară ceva frecuşuri chiar şi în grupul amintit. Şi drept concluzie, întrucât unii dintre “reformişti” au declarat că nu vor face public programul de reformă pe care îl propun şi ceilalţi au hotărât să facă la fel. Şi, de atunci, pace şi linişte. Gata cu reforma. Nu în sensul că s-a realizat, ci, pur şi simplu, nu există.

Între timp, marea vânzoleală din celelalte două partide principale, PSD şi PNL, este o evidentă rotire de cadre şi reglări de conturi, asta dacă mai era nevoie să fie demonstrată de congresul PSD şi de agitaţia din PNL.

Şi pentru că reforma a fost în aşa măsură încât nimic nu s-a schimbat, ci dimpotrivă, nici că se mai vorbeşte de ea, s-a ajuns chiar la alegerea unei alte terminologii: reforma a devenit modernizare (discurusul lui Victor Ponta despre programul său pentru preşedinţia PSD), iar modernizarea înseamnă tot aşa, înainte.

După aşa succes şi pentru că era prea multă linişte, iar PD-L nu prea captează interesul, se mai dezgroapă un punct al agendei publice, pentru care s-a organizat chiar şi un referendum: reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la parlament unicameral. Iar din asta, d-l Preda – care, şi el, referitor la chestiunea reformei, a hotărât să păstreze pentru sine “strategia” de reformă întrucât aşa a procedat şi colegul său de partid –, pe blogul său, face un titlu de glorie şi declară că asta arată “angajamentul clasei politice faţă de public, pornind de la dublul referendum din noiembrie”, deplângând atitudinea celor din PSD şi PNL.

Lucrurile sunt mai complicate şi dumnealui uită că a trecut mult prea mult timp de când “clasa politică” din PD-L nu a suflat o vorbuliţă despre asta, aşa că era cât pe ce să credem că a fost lovită de amnezie. Iar scoaterea chestiunii referendumului din lada prăfuită agendei publice pare să se fi făcut la presiune: din partea celui care a iniţiat ideea – Traian Băsescu. Dar nu doar asta constituie problema, ci faptul că e doar încă o chestiune de imagine. În rest, ca şi cu reforma partidului, a partidelor în general, a clasei politice în special, atât de “angajate” faţă de public. Dar, cine ştie? Poate un viitor congres PD-L se va desfăşura în afara spectrului amneziei actuale.