prima pagina

Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca  (AMOFM) Bucuresti estimeaza ca in doi-trei ani tot mai multe firme isi vor inchide portile din cauza deficitului de forta de munca. In urma cu doi-trei ani, o asemenea estimare ar fi parut o ratacire elucubranta, pentru ca Romania nu numai trecea ca beneficiind de o forta de munca nu doar ieftina, dar si abundenta, ci si era chiar confruntata "fizic", ca sa spunem asa, cu o tensiune dramatica pe o piata cu o oferta mult sub cererea de locuri de munca.

Totul s-a rasturnat intr-o perioada extrem de scurta, gratie deschiderii pentru romani a granitelor spatiului Schengen, desi aceasta deschidere a fost de fapt pentru calatorii, si nu pentru slujbe. Cum era insa de asteptat, romanii au iesit ca din cusca in cautarea unui trai mai decent in afara, in baza salariilor de cateva ori mai mari de acolo decat in Romania, chiar daca in afara sunt retribuiti mult sub standardele tarilor-gazda.

 Perspectiva aderarii Romaniei la  UE si apoi chiar intrarea efectiva in clubul european au pecetluit exodul fortei de munca romanesti in strainatate, in baza principiului liberei circulatii a fortei de munca in UE. Si, ca urmare, in numai cativa ani, situatia pe piata fortei de munca din Romania a basculat de o maniera pur si simplu dramatica.

 Nimeni nu stie precis cati romani lucreaza acum in strainatate.  Ministerul Afacerilor Externe apreciaza ca 1,2 milioane de romani ar lucra legal in alte tari, Ministerul Muncii crede ca ar fi vorba de peste 2 milioane, luandu-i in considerare si pe cei care muncesc fara forme legale, iar Blocul National Sindical propune o cifra cu mult superioara: 3,4 milioane, incluzandu-i pe cei - extrem de numerosi dupa aprecierile BNS - care lucreaza temporar, petrecandu-si o buna parte a timpului si in Romania.

Oricum, pentru o tara care se gandeste eventual si la viitorul ei, cifra reprezinta pur si simplu o apocalipsa: tinand cont ca 4,5 milioane sunt salariatii din Romania, lucreaza pentru alte tari aproape tot atatia (in orice caz peste 75%) cati muncesc pentru Romania! Daca procesul migratiei continua - si nu exista nici semne si nici motive ca s-ar opri -, spatiul numit Romania este amenintat de extinctie ca lacas al natiunii romane.

Deocamdata, in continuarea pozitiei din ultimii doi-trei ani, clasa politica din Romania - pe mana careia se afla, vrem, nu vrem, viitorul natiunii din acest punct de vedere - exulta de fericire: piata muncii s-a detensionat, nu mai sunt probleme de somaj, romanii aflati la lucru in strainatate trimit bani in Romania care acopera in parte deficitul pur si simplu grotesc si periculos din comertul exterior si, in plus, acesti bani, pana sa ajunga sa fie cheltuiti de proprietarii lor, sunt preluati din banci de imbogatitii tranzitiei pentru a face importuri peste importuri supracostisitoare si dezmatate.

Exportul romanesc de forta de munca a devenit nu doar o sursa de profit lesnicios si consistent pentru capitalul strain pe pietele de destinatie ale migratiei, ci si, in completare, o jalnica modalitate de spoliere a saracilor romani in bejenie de catre imbogatitii tranzitiei din Romania. Toti importatori, imbogatitii tranzitiei din Romania nici macar nu resimt deficitul de forta de munca ce se asaza amenintator asupra Romaniei, pentru ca acestia traiesc din importuri, si nu din activitati interne pentru piata interna sau pentru piata externa (adica pentru export).

Cat o mai tine aceasta morisca in functiune nu poate spune cu precizie nimeni deocamdata. Buba va sparge insa in mod sigur. Si este posibil ca, la explozie, migratia sa devina abrupt emigratie (romanii aflati la munca in strainatate sa se stabilizeze acolo). Ca urmare, banii trimisi acum in tara s-ar subtia pana la disparitie. Profitorii importurilor si-ar marca atunci profiturile si ar parasi urgent Romania pentru a-si pune la adapost castigurile. Iar fraierii din tara ar ramane sa traga ponoasele. Caci n-are altcineva sa achite nota de plata decat saracii, ramasi in tara din cauza lipsei de spirit de aventura sau in numele unor iluzorii valori nationale.

 Estimari ale aceleiasi  AMOFM spun ca sanse de intoarcere a romanilor plecati la munca in strainatate ar exista doar de la niste salarii in Romania la cel putin 60% din cele corespondente meseriei din strainatate. Deci, slabe perspective de reintoarcere, avand in vedere ca sporirea salariilor pana la asemenea niveluri este greu de imaginat, tinand cont de decalajele aiuritoare din prezent. Si daca se mai pot imagina salarii in Romania de 60% fata de cele din Occident intr-o serie de meserii sau activitati (cum ar fi cele financiare), sunt pur si simplu excluse in altele, din pacate dintre cele de mare miza: in educatie, in sanatate.

 Multinationalele implantate in Romania isi vor rezolva probabil problemele prin derularea unor programe de aducere de forta de munca ieftina din afara  UE, dar in spatiul economic ramas romanesc, indiferent daca privat sau public, lucrurile vor fi mai complicate. In sectoare precum educatia sau sanatatea, dependente de banul public, va fi jale cu "j" mare.