Afacerea “telefonul”

Premierul Calin Popescu Tariceanu l-a sunat pe Ilie Botos ca sa se informeze despre “cazul Dinu Patriciu”. Interventie in treburile Justitiei? Nu, a raspuns premierul. Doar s-a informat, nu a intervenit. De altfel, premierul a sunat ca sa se informeze si despre alte cazuri. Telefonul dat de premier a fost “incorect”, a punctat presedintele Traian Basescu. Un telefon “nepotrivit”, a sunat verdictul ministrului Justitiei, Monica Macovei. Dezbaterea publica legata de telefonul dat de Tariceanu lui Botos s-a transformat in cel mai mediatizat scandal politic al anului. Aceasta disputa a fost citita in grila “razboiului dintre palate”. Faptul ca nu a fost declansat la initiativa vreunui protagonist, ci de catre Elena Udrea si Ilie Botos, nu face ca aceasta cheie de lectura sa fie una gresita. De ce? Pentru ca premierul este prieten cu Dinu Patriciu. Si pentru ca Dinu Patriciu a fost unul dintre cei acuzati de presedintele Basescu ca l-ar fi convins pe premier sa nu demisioneze pentru a se ajunge la alegeri anticipate, proiect atat de drag presedintelui Basescu. Intrebarea care se pune este daca acest scandal este un epilog la tema alegerilor anticipate sau anunta relansarea proiectului. Pozitionarile lui Stolojan si Melescanu sugereaza ca nu tema anticipatelor strica somnul politicienilor (poate doar al lui Mircea Geoana), ci perspectiva inlocuirii lui Tariceanu din fruntea guvernului.
Un singur telefon a pus intr-o lumina proasta mai multe institutii. Este inadmisibil ca un consilier de stat sa-si dea demisia de la Presedintie si imediat sa puna in scena un scandal politic, folosind informatii confidentiale. Povestea d-nei Udrea ca n-a facut decat sa puna o intrebare este o copilarie. Este stupefiant ca astfel de persoane, care nu respecta reguli minime de confidentialitate, ajung in pozitii-cheie, din care au acces la tot felul de informatii sensibile, pe care le folosesc pentru a-si platit polite personale, punand intr-o situatie jenanta institutiile respective.
Versiunea lui Traian Basescu, potrivit careia nu a facut public telefonul premierului pentru a evita un scandal politic, nu e foarte convingatoare, cata vreme presedintele nu l-a menajat deloc pe Tariceanu, pana acum. Iar cand a fost sunat de catre Botos, ar fi putut sa-i atraga acestuia atentia ca n-are de-a face cu Ion Iliescu si ca trebuie sa urmeze calea legala, primul pas fiind informarea superiorului ierarhic. Faptul ca Botos se misca cu dezinvoltura folosind tehnica santajului si a livrarii informatiilor compromitatoare ca pe vremea guvernarii PSD sugereaza ca schimbarea intarzie sa se produca. Basescu n-a facut decat sa se lase manipulat de catre procurorul general, care, cunoscand relatiile tensionate dintre el si premier, i-a livrat munitie impotriva lui Tariceanu.
Iuteala cu care Ilie Botos a raspuns “intrebarii” d-nei Udrea poate lasa loc la speculatii ca avem de-a face cu un scandal politic pus in scena de persoane interesate in compromiterea actualei guvernari. De ce l-a sunat Botos pe presedinte si nu pe ministrul Justitiei, Monica Macovei? De ce nu s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii? De cand procurorul general se subordoneaza direct presedintelui? De pe urma catorva telefoane, un personaj-cheie in angrenajul PSD-ului cum e procurorul general a ajuns sa medieze in disputa dintre presedinte si premier. Ca institutia Parchetului General este tarata in astfel de dispute politice nu pare sa-l deranjeze prea mult pe seful acesteia. Cel mai sifonat din acest scandal a iesit premierul Tariceanu. Daca dorea sa se informeze putea sa trimita un consilier la Parchet ca sa ceara amanunte, nu sa dea telefon procurorului general. Sau, daca dorea sa sune pe cineva, putea sa telefoneze ministrului Justitiei. Cu atat mai mult cu cat este arhicunoscuta prietenia dintre el si Dinu Patriciu. In ce tara premierul da telefon la Parchet sa intrebe care sunt acuzatiile care i se aduc prietenului sau, important om de afaceri? Daca ingrijorarea lui Tariceanu poate fi omeneste inteleasa, interpretat in grila politica gestul premierului este o catastrofa, care-i subrezeste pozitia lui, in primul rand. Acuzatia ca premierul este prizonierul unor grupuri de interese nu face decat sa capete greutate, in urma acestor dezvaluiri. Indiferent daca lucrurile stau asa sau nu.
Pentru articularea mecanismelor statului de drept, dezbaterea despre cine are voie sa dea telefon procurorului general este foarte sanatoasa. Pe vremea PSD-ului n-am fi asistat la o astfel de disputa. Sigur ca dupa acest scandal politicienii vor fi mai atenti cu telefoanele. Grav e insa faptul ca o practica care parea sa tina doar de fosta guvernare este continuata de noua putere, in dispret total fata de promisiunile electorale.