Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
| Editie scrisa
23.12.2003

Adevarul integral si artistic

de MIRCEA IORGULESCU 

445 afisari din 21.02.2013 | Nu exista comentarii

O scriere noua poate fi socotita, īn toata linistea, reeditarea īntr-o alta dispunere* a nuvelelor lui Radu Cosasu din seria volumelor intitulate ori, cele mai multe, subintitulate "supravietuiri", chiar daca primul dintre ele a fost publicat acum treizeci de ani, īn 1973. Textele sunt neschimbate, īnsa ordinea īn care sunt asezate acum, īntr-o cronologie fireasca, a vietii, le modifica substantial īntelesul. "Le-am ordonat - preciza autorul īntr-o nota explicativa ce prefata īntaiul volum al editiei - conform eternei si imuabilei legi pice: adolescenta, tineretea, maturitatea s.a.m.d.".

Este o "lege" sau, mai degraba, o logica de roman - romanul unui personaj si al unei deveniri. Nuvelele īsi pierd autonomia si statutul, prefacandu-se īn parti ale unui īntreg, se subordoneaza sensului general al ansamblului si participa totodata la constituirea lui. Fiindca integrare compozitionala fara sacrificiul suveranitatii nu e cu putinta, desi īn aceeasi nota explicativa Radu Cosasu adaugase "Le-am respectat statutul si statura de nuvele", dar probabil numai pentru ca avea nevoie de o cale de trecere spre urmatoarea precizare, una prudenta sub aparenta unei cuminti modestii - "Asa cum sunt legate, ele nu tanjesc la a da o fresca, nu au orgoliul unui «bildungsroman» si nici ambitia de a rivaliza cu o memorialistica riguroasa". Dar cu una "neriguroasa" ?!, se poate īntreba, īn spiritul autorului si al personajului supravietuirilor, ambii avand īn comun un gust dezvoltat pentru naivitati bine īnscenate. Puse īn ordinea vīrstelor si a succesiunii epocilor si momentelor istorice, nuvelele capata de fapt statutul si statura unor capitole dintr-un vast roman confesiv si memorialistic, unul īnsa netraditional, sincopat, o cronica a sinelui, nu de familie, fragmentata si fragmentara. Povesti dintr-o mare poveste: denumirea unificatoare a īntregului ciclu, Supravietuirile, a fost obtinuta prin modificarea discreta a formei precedente, nearticulate (Supravietuiri). Schimbarea nu e doar gramaticala, cartile anterioare trec īn cele de acum, dar sunt altceva.

Si se vede mai bine, daca nu chiar pentru prima data cu o claritate ce capata puterea evidentei, ca proza cu material memorialistic a lui Radu Cosasu are ca tema generala supravietuirea artistica a unui scriitor si publicist dupa aproape doua decenii de realism socialist, impetuozitati jdanoviste, entuziasme si frenezii partinice, unele reale, altele simulate. Supravietuirea, de nu, mai curand, renasterea. Intrat foarte tanar īn jurnalistica, la sfīrsitul anilor ‘40, Radu Cosasu a produs o apreciabila cantitate de maculatura reportericeasca si literara, din tot ce a publicat pana spre 1968 - si n-a publicat deloc putin - mai nimic nu se poate retine. Daca alti autori si-au repudiat tacit ori fara prea mult zgomot scrierile "pe linie" din prima perioada a regimului comunist, Radu Cosasu este singurul īnsa care a facut din evocarea lor insistenta pana la obsesiv o tema literara. E, poate, principala "supravietuire". El s-a salvat ca scriitor amintindu-si, nu uitand. Fara īnsa a-si face mea culpa, fara a-si pune, pocait, cenusa īn cap, dar si fara a īncerca vreodata sa se justifice. Atitudinile, jurnalistica si literatura "tanarului Cosasu" (avea 18-19 ani cand a debutat publicistic) sunt privite de "maturul Cosasu" (cel dintai volum de nuvele intitulat Supravietuiri, care avea sa deschida o lunga serie, a aparut īn 1973, scriitorul avea atunci 43 de ani) ca fiind ale unui personaj cand asemanator, cand diferit, cand cu totul strain (caz īn care se trece de la eul confesiunii si al amintirii la un el al distantarii).

Cel care scrie este unul singur, cel care este descris are o mie de chipuri. Acest pirandellianism permite atat multiplicarea identitatilor, cat si a registrelor, cel preferat fiind ludicul ticsit de referinte si aluzii culturale, un fel de nastratinism livresc. Efectul procedeului este uimitor: Radu Cosasu recicleaza si recupereaza artistic o experienta publicistica si literara ce nu a produs decat deseuri. Chiar monstruozitati, cum a fost scrisoarea trimisa īn 1951 "celui mai important ziar din tara" prin care o cunoscuta poeta fusese demascata ca publica versuri "preocupate de sentimente marunte, mic-burgheze". Semnata cu un pseudonim si purtand mentiunea ca autorul ei este militar īn stagiu, "soldat fruntas" la Cluj, scrisoarea a aparut īn acel "important ziar" (e vorba de Scanteia, iar poeta era Nina Cassian) si a folosit ca bun pretext pentru declansarea unei sinistre campanii de strangere a surubului ideologic. Descriind episodul, īntr-o secventa din Armata mea de cavalerie, scriitorul face din acel tanar fanatic si fara scrupule un personaj mai degraba hazliu: adevarul nu este ocultat, dar ia o forma artistica. Amanunte de tot felul sunt aduse īn pagina si chiar trecute īn prim plan pentru bruierea unei eventuale judecati defavorabile: tanarul militar indignat īsi compune scrisoarea de demascare "īmbracat īn vestonul sau de ostas", e asezat la o masa de redactie (lucreaza la un ziar ostasesc) unde cel mai "privilegiat" moment consta īn deschiderea unei "splendide conserve cu carne de porc īn suc propriu", alaturi se afla de obicei si o "capatana serioasa de ceapa". Mirosul puternic, īmbatator, al conservei de carne de porc īn suc propriu si al capatanii de ceapa īndeparteaza, si epic si simbolic, dezagreabila, totusi, aroma a scrisorii de demascare. Nu este ocultat, desigur, adevarul ca īn presa politica si culturala de la Bucuresti apareau "studii consacrate luptei īmpotriva intimismului īn care era sistematic citat soldatul fruntas de la Cluj, dat exemplu, pentru toata critica literara romāneasca, de vigilenta ideologica", dar accentul e pus īn alta parte. Aceste īndepartate īn timp ipostaze biografice construite retrospectiv de Radu Cosasu amintesc īntr-o anumita masura de poetul Jaromil, din romanul Viata e īn alta parte de Milan Kundera, personaj ridicol, tragic si maret īn acelasi timp, un fel de Rimbaud, s-a spus, nimerit īn stalinism. Spre deosebire īnsa de acela, personajul (personajele) evocarilor din Armata mea de cavalerie este mai curand un jouisseur decat un artist. Numitorul comun al peripetiilor acestor alter ego-uri memorialistice este cautarea placerii: placerea de a fi revolutionar, placerea de a fi īntr-o redactie, placerea de a provoca si chinui īn relatiile amoroase. Artistul e cel care descrie, nicidecum cel descris. Ciclul Supravietuirilor obliga la o alta privire asupra prozei lui Radu Cosasu.

De natura probabil mai curand contabila, prejudecata curenta, care este si un bun alibi pentru lenea ori dezinteresul activ al cititorilor profesionisti, ca o reeditare echivaleaza cu o muzeificare si īnseamna "carte veche" este īn acest caz spectaculos contrazisa. Prin schimbarea inevitabila a gusturilor si a contextului, orice reeditare devine īnsa o noutate, cu atat mai mult aceea a scrierilor revizuite sau reorganizate de autorii īnsisi. Cat de gaunoasa si, este de presupus, dominata de interese si ratiuni de natura extra-literara a fost lunga batalie publicistica despre "revizuiri" se poate constata si din aceasta īmprejurare: desi reeditarile din literatura deceniilor precedente nu au fost putine dupa 1990, rar, foarte rar, s-a īntamplat sa mai fie recitite de critici si, īn consecinta, acestia sa-si revizuiasca judecatile despre ei. Pentru ca asta vrea sa zica revizuire critica īn īntelesul dat expresiei de creatorul sau, E. Lovinescu: revizuirea propriilor opinii dupa trecerea unui anumit timp. Dupa primul razboi mondial, E. Lovinescu si-a revizuit judecatile si interpretarile critice exprimate de el īnsusi vreme de aproape un deceniu si jumatate mai īnainte. Nu i-a revizuit pe scriitori, nu s-a autoproclamat procuror literar si nu a prefacut actul critic īntr-un fel de actiune politistico-penala. Invocarea lui E. Lovinescu si a formulei inventate de el pentru mascarea politizarii literaturii si a vietii literare īn perioada de dupa 1990 a fost una dintre cele mai reusite scamatorii intelectuale dintr-o epoca totusi deloc sarmana īn asemenea performante.

S-a ratat astfel, vreme de aproape un deceniu si jumatate, necesara actiune de reinterpretare si resituare (dar nu neaparat īn sensul "ierarhiilor" si al "listelor", obsesii meschine si provinciale) a literaturii si cartilor de dinainte de 1989. Si s-a ratat, īn fond, ce era mai pretios: privilegiul libertatii. Fiindca reinterpretarea si resituarea erau cerute mai putin de o perspectiva estetica noua (asa ceva nu apare de la o zi la alta si nici nu se decreteaza, cum s-a procedat īn numele "realismului socialist"), cat pentru ca se putea scrie īn sfarsit liber despre aceste carti, fara teama ca expunerea si analiza universului lor ar putea prejudicia situatia autorilor. Monica Lovinescu a marturisit, si nu o singura data, ca īn comentariile ei critice, facute īn libertate, la Radio Europa Libera, a avut īntotdeauna grija sa nu īmpinga prea departe chiar simpla prezentare a continutului multor carti; avand acest reper, se poate lesne īntelege la ce exercitii de subtilitate au fost obligati sa recurga criticii din tara! Acesta era - si a ramas - veritabilul imens domeniu al "revizuirilor": o Atlantida . Totul e de (re)descoperit.

*Radu Cosasu - Supravietuirile, Editura Fundatiei Pro, vol.I - Ramasitele mic-burgheze, 2002 ; vol.II - Armata mea de cavalerie, 2003

 

Comentarii (0)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:

    Nu exista comentarii la acest articol.

    De acelasi autor

    O lume in tunel

    O strada si oamenii ei, acesta e universul din Raiul gainilor. O strada cu nume plat botanic, a Salcamilor, susceptibil totusi ...


    Amintirile unui critic

    Incurajat, s-ar parea, de foarte caldele ecouri critice ale unui capitol memorialistic si confesiv din precedenta lui carte, ...


    Balaurul cu ochi duiosi

    Fi-va Dimov steaua iute urcatoare a poeziei romānesti, cum a fost Bacovia in ultimele decenii ale veacului trecut? E foarte ...


    Viata lui Mircea Eliade (III)

    Prins in plasele si capcanele cotidianului tot mai violent si confuz de la sfarsitul anilor '30, ce se va preface intr-o ...


    Viata lui Mircea Eliade (I)

    Cea mai importanta carte romaneasca a anului 2003 este foarte probabil una scrisa in franceza, publicata la Paris si al carei ...


    Toate articolele (78)

    Editie scrisa | Traian Ungureanu & T.R.U.

    Cine nu stie sa taca trebuie sa taca (Wittgenstein redus la Becali)

    Despre ce nu poti vorbi trebuie sa taci - spune decizia filozofului ajuns la capatul limbajului si mult in afara nevoii de ...


    Editie scrisa | Erwin Kessler

    Motofizica

    Motofizica este metafizica facuta in graba, pripita si pretentioasa, asa cum este expozitia lui Roman Tolici, de la MNAC. ...


    Editie scrisa | TRAIAN UNGUREANU & T.R.U.

    Parveniti, parveniti, parveniti! (schema nationala de evolutie involutiva)

    Adevarata viata a anilor ’80 a inceput dupa 1989. In stat, unde neprielnica domnie a Partidului Comunist ...


    Editie scrisa | TANIA RADU

    Cum ajungi american

    Ador libertatea cu care scriu in romaneste autorii nostri plecati peste granita. Departe de terorismul ...


    Editie scrisa | RADU F. ALEXANDRU

    Dansul marionetelor

    Deosebirea esentiala intre Antigona lui Anouilh - ultima premiera la Nottara, pusa in scena de Claudiu ...

    Recomandarea editorilor

    Subiectele zilei