Site-uri recomandate

Anvelope vara
Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Poker Online
Anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara



 
Opinii si comentarii | Editie scrisa
22.12.2009

A români sau de ce-a ales I.L. Caragiale să-şi proptească ultimii şapte ani prin Berlin

de Alina Iordache 

7 comentarii

Românirea dospeşte istoric. Si isteric.

Exilat de băşcălia miştoului şi a şmecheriei în chiar ţara unde ele înseamnă stil, părintele dialogurilor absurde a fost trenul de aterizare al avionului cu care speriam, noi, norii. De unde încă aşteptăm să plouă-apă, ca s-avem d-ale gurii. Nu el este actual. Noi suntem neschimbaţii. Mitică a murit de mult. N-a apucat boarea sovietelor. Îl vedeaţi respirând cu torţionarii ori cu Periclele carpatin împleticit în limba română? Bulă n-a fost decât un biet Hopa-Mitică. În ton cu vremurile. Avea ştiinţa supravieţuirii. Epigonii lui au năpădit locul. Suntem – prea mulţi dintre noi - d-ai lu’ Nimică. Mârlani de toate sudorile se înghesuie la taraba mâinilor întinse, doar-doar. Românirea dospeşte istoric. si isteric. Am trecut, ca gâsca prin baltă, de la trib la norod. Chiar dacă ne lipsea idealul. Aidoma norocoşilor puradei care-şi sorb nasul. Popor n-am ajuns a fi. Dar la ce foloseşte, când toţi ceilalţi cred că da?! Preaiubim adunătura de tip „La Moşi“. Ne ţinem bine de gaşcă.

N-avem cuvânt. Patria nu ne este cetate, ci pubelă. Omul bidimensional care suntem nu are nici cultura întrebării, nici cultul dialogului. El ştie. Regula e „Lasă!“. Tinerii n-au aflat de Capra cu trei iezi. Nu e corectă politic. Ei sunt ca iedul cu trei capre. A rămâne indiferent nu îngroapă vreun baci mioritic, dar nici nu salvează Ane. Ce ridicăm azi oricum cade mâine. Altfel, mâinele ne-ar fi străin. Sacrificiul e bun de predat altora, nu de încercat pe piele proprie. Nevoia de libertate se traduce prin nevoia de securitate. N-avem idei, ci doar ticuri verbale. Se poate rezista cu neruşinea câinilor vagabonzi – mascota RO -, îmbârligaţi în lene şi laşitate. Secundele demnităţii noastre au durat cât cioara-n par. Avem trufia abisală de a crede că nu-i la nimeni ca la noi. Cu apa murdară, n-am aruncat doar copilul, ci şi copaia. Aici s-a revărsat norocul, ca mana, şi l-am vânturat ca pleava. Minciunile celor care ne-au şi ne conduc îmbracă o tandră candoare când ies, ca domnişoarele de pension, în public. Locul excitaţiilor noastre a devenit mall-ul. Mârlanul apocaliptic e astăzi computaţional şi se asmute către orice dâră de bun-gust. Timpul nostru a amuţit şi a amorţit. Grotescul şi ridicolul nu dor. Sărăcia ar fi de tratat, nu de apărat. Ar trebui coborât din spatele mâţei pe care-o călărim, trăgând-o de coadă. Am ridicat compromiterea, de sine şi de celălalt, la rang de artă.

Hămesenia se asortează cu mândria. Fără căinţă. Ne place foartebinele, fără a şti cum e binele. Valorile trebuie, degrabă, stuchite. Trăim în ţara lui pe (din) dos. Fofilatul, păcălitul, fentatul şi mentalitatea de slugă ne vin turnate. Savurăm orgasmul mizeriei, al dispreţului, al ignoranţei. Mahalaua transpiră a cartier-ghenă. Lumea noastră e, mereu, cealaltă. Îndrugăm, pe burta goală, verzi-uscate. Dusul de nas şi reducerea la onomatopee par simpatice. Jucăm tontoroiul pe cel de alături. „A te face c㓠e ismeneala besmetică a unora care-şi adoră încurcala. N-avem cheag şi nici caşul nu se face fără. „Ei, aş!“ e alunecarea mirată prin seculi. Învârtitu-n juru-cozii. TARE-le nostru vine de la tară. Avem complexul bănuielii. Sfinţii nu ne clipesc la-njurătură.

Actualitatea nu ne doare. Nici întinsul mâinii. Ne-am condamnat la neisprăvenie. Suntem aburiţi şi abulici. Trăim o Ro-Mânie. O lamentatio in integrum. Valoarea trebuie bagatelizată, nimicul aruncat în ochi. Arătăm ca un Tezeu ale cărui izmene deşirate se fac firul Ariadnei: avem nu soluţii, ci SOLUTIA. Nu contează cât risipim, dacă o facem cu capul plecat. Senin, cu legea pe lege călcând. Iubim codoşenia, şterpelind de unde şi cât să nu se vadă. Îngunoierea grătarelor stârneşte simţurile, nu satură.

Suntem emoţionali ca Zoe şi mitologizăm ca Leonida. Ne-au călcat, mereu, alte şi alte imperii. Ne siluie bunul simţ, respectul, modestia, discreţia, onoarea. Nu mai avem cuvinte, iar fiinţa ne-a căzut ofilită în obosela nefacerii. Cu noi, Dumnezeu pierdea-câştigând pariul Iov. Sisif autohton, Manole are vocaţia verticalităţii. Mitică a murit. Fluturele a redevenit larvă.

P.S.: Ca tot optimistul bine temperat, sper să mai avem unde cădea, s-avem de-nălţare.

 

Comentarii (7)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 04.01.2010 | Bercu a scris:
    Excelent scris. Pt completare ,cautati filmul lui Alex Solomon The sweet bread of exile,la fel de excelent facut .

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 02.01.2010 | teaCup a scris:
    Poate a luat drumul Berlinului, fiindca se saturase de lamentatiile sterile ale presei si intelighentiei romanesti. Sau poate poftea doar niste muzica buna, iar Opera si Filarmonica Berlineza aveau sa i le ofere. Sau poate in treacat, i-a placut mult o cofetarie de acolo. Cine stie? A dat bir cu fugitii, scarbit de uratenia caracterului romanesc? Chiar a fost el exilat de "bascalia mistoului"? Serios? A trantit usa dupa el fara sa mai arunce o privire in urma? Pai nu. Ar citi oare cu placere acest articol, care muncit un pic la ritm, ar sta bine in gura unui rapper mai de elita, ca sa zic asa..

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 02.01.2010 | Marius Delaepicentru a scris:
    Periclele carpatin are deja un nume. I l-am dat mai demult: Pelticle.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 28.12.2009 | a scris:
    -avem cuvânt. Patria nu ne este cetate, ci pubelă. Omul bidimensional care suntem nu are nici cultura întrebării, nici cultul dialogului. El știe. Regula e „Lasă!“. Tinerii n-au aflat de Capra cu trei iezi. Nu e corectă politic. Ei sunt ca iedul cu trei capre. A rămâne indiferent nu îngroapă vreun baci mioritic, dar nici nu salvează Ane. Ce ridicăm azi oricum cade mâine. Altfel, mâinele ne-ar fi străin. Sacrificiul e bun de predat altora, nu de încercat pe piele proprie. Nevoia de libertate se traduce prin nevoia de securitate. N-avem idei, ci doar ticuri verbale. Se poate rezista cu nerușinea câinilor vagabonzi – mascota RO -, îmbârligați în lene și lașitate. Secundele demnității noastre au durat cât cioara-n par. Avem trufia abisală de a crede că nu-i la nimeni ca la noi. Cu apa murdară, n-am aruncat doar copilul, ci și copaia. Aici s-a revărsat norocul, ca mana, și l-am vânturat ca pleava. Minciunile celor care ne-au și ne conduc îmbracă o tandră candoare când ies, ca domnișoarele de pension, în public. Locul excitațiilor noastre a devenit mall-ul. Mârlanul apocaliptic e astăzi computațional și se asmute către orice dâră de bun-gust. Timpul nostru a amuțit și a amorțit. Grotescul și ridicolul nu dor. Sărăcia ar fi de tratat, nu de apărat. Ar trebui coborât din spatele mâței pe care-o călărim, trăgând-o de coadă. Am ridicat compromiterea, de sine și de celălalt, la rang de artă. Hămesenia se asortează cu mândria. Fără căință. Ne place foartebinele, fără a ști cum e binele. Valorile trebuie, degrabă, stuchite. Trăim în țara lui pe (din) dos. Fofilatul, păcălitul, fentatul și mentalitatea de slugă ne vin turnate. Savurăm orgasmul mizeriei, al disprețului, al ignoranței. Mahalaua transpiră a cartier-ghenă. Lumea noastră e, mereu, cealaltă. Îndrugăm, pe burta goală, verzi-uscate. Dusul de nas și reducerea la onomatopee par simpatice. Jucăm tontoroiul pe cel de alături. „A te face c㓠e ismeneala besmetică a unora care-și adoră încurcala. N-avem cheag și nici cașul nu se face fără. „Ei, aș!“ e alunecarea mirată prin seculi. Învârtitu-n juru-cozii. TARE-le nostru vine de la tară. Avem complexul bănuielii. Sfinții nu ne clipesc la-njurătură. Actualitatea nu ne doare. Nici întinsul mâinii. Ne-am condamnat la neisprăvenie. Suntem aburiți și abulici. Trăim o Ro-Mânie. O lamentatio in integrum. Valoarea trebuie bagatelizată, nimicul aruncat în ochi. Arătăm ca un Tezeu ale cărui izmene deșirate se fac firul Ariadnei: avem nu soluții, ci SOLUTIA. Nu contează cât risipim, dacă o facem cu capul plecat. Senin, cu legea pe lege călcând. Iubim codoșenia, șterpelind de unde și cât să nu se vadă. Îngunoierea grătarelor stârnește simțurile, nu satură. Suntem emoționali ca Zoe și mitologizăm ca Leonida. Ne-au călcat, mereu, alte și alte imperii. Ne siluie bunul simț, respectul, modestia, discreția, onoarea. Nu mai avem cuvinte, iar ființa ne-a căzut ofilită în obosela nefacerii. Cu noi, Dumnezeu pierdea-câștigând pariul Iov. Sisif autohton, Manole are vocaț

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 28.12.2009 | Mihai a scris:
    Excelent textul! Multumesc, Alina! As vrea sa fie la fel de dilematic-biciuitoare si d-ne precum Rodica Palade, Rodica Culcer si, fireste, eterna Andreea Pora!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 24.12.2009 | geo a scris:
    ce oameni destepti are tara asta,si o conduc niste semidocti! am mai citit in "22" din24feb si 4aug scrieri ale d-nei alina. cine stie mai multe sa zica aici,multumesc.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.12.2009 | gogu a scris:
    extraordinar!....de adevarat...

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

22 Plus, nr 281: Oraş aşteptând

Publicăm acest articol despre Balcic spre a sublinia trecerea nefastă a comunismului peste oraşe care ridică ...


Viscri 141

Adevăratul brand, România – tărâmul paradoxurilor (ţara ce mereu s-a vrut şi cu slana-n pod, şi ...


SF după LA

În San Francisco, până şi Hotelul Ritz e-n pantă. Mişcarea hippie renaşte parcă în muzica bună, ...


Ba-i bai!

Braşov – Gilău (330 km) înseamnă o hoinăreală instructivă prin Transilvania, pe drumuri europene ...


Gargara de după negrul de fum - Mediaş şi Copşa Mică

Pe vremea când Mediaş era Mediasch, stema oraşului avea şi un ciorchine gras de strugure. Asta pentru că ...


Toate articolele (10)

Opinii si comentarii

Editie online | Marin Pana

Joaca de-a creşterea salariilor şi euro: Un exerciţiu

Se ia o pensie care e plătită din impozite și taxe cu 1.000 lei la cursul de 4,25 lei/euro și se majorează ...


Editie online | Vladimir Tismaneanu

O satrapie de cosmar: De la Kim Il-sung la Kim Jong-un

Genocidul bazat pe ideologie a fost una din funestele inventii ale secolului al XX-lea. Lichidarea unor intregi grupuri ...


Editie scrisa | Francisco José Millán Mon

22 PLUS, nr 335: UE şi ONU

Proiecţia UE pe scena internaţională necesită o activitate intensă în cadrul Naţiunilor ...


Editie scrisa

22 PLUS, nr. 335: Dezbatere pe tema discriminării

Marţi, 13 martie, la Strasbourg a avut loc o dezbatere în Parlamentul European pe tema Site-urile de Internet ...


Editie online | Vladimir Tismaneanu

Istoric si marturisitor: In Memoriam Șerban Rădulescu-Zoner (1929-2012)

A incetat din viata un intelectual democrat in sensul cel mai autentic si vibrant al cuvantului. Dupa 1989, vocea distinsului ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei