prima pagina
2010 Editia Scrisa
IUL
06
Andrei Cornea
Actualitate
O are intervenţia sau neintervenţia într-o dispută publică să fie legitimă numai atunci când ai fost tu însuţi atacat (sau nu), având de dat (sau nu) o replică sau când, în general, ai un interes personal de susţinut?
N-aş fi crezut că recenzia mea Idoli şi idolatri la cartea lui Sorin Adam Matei şi colaboratorii, Idolii forului, publicată în două numere succesive din 22, va stârni atâta interes şi înverşunare pe forumul revistei! În fapt, prin număr, rânduri scrise, dar aş zice că, uneori, şi prin calitate, postările le-au depăşit cu mult pe cele pe teme politice. Se pare că, sătul de politică, un anumit public preferă disputele intelectuale. Minunat!
Cât priveşte disputa lansată de Idolii forului, intelectuali „generalişti“ versus intelectuali „specializaţi“, ea merită a fi reluată. Ceea ce ne-am gândit şi noi să facem, într-unul din numerele viitoare ale lui 22.
La capătul acestor discuţii, aş vrea să fac două remarci:
1. O corespondentă, care semnează „Otilia Dragomir“, scrie pe forum următoarele: „Stimate d-le Cornea, îmi exprim dezamăgirea cu privire la implicarea dumneavoastră în apărarea aşa-numitului «cartel» al intelectualilor. Dintre toate numele pomenite în respectivul volum, dumneavoastră, care de fapt nici nu sunteţi menţionat, v-aţi asumat rolul de avocat din oficiu. Pe dumneavoastră nu v-a acuzat nimeni de enciclopedism, nici de acaparare a spaţiului public, de etalare de competenţe false sau de autoproclamare ca instanţă morală supremă. Nimeni nu v-a suspectat vreodată de lipsă de specializare, enciclopedism difuz şi superficial etc. ... Cred că era o chestiune de minimă asumare a condiţiei publice, ca să nu mai zic pe şleau de bărbăţie, ca cei «incriminaţi» simbolic să se apere singuri...“.
Într-adevăr, nu „mă găsesc“ în volum. Şi totuşi, întreb, oare intervenţia sau neintervenţia într-o dispută publică să fie legitimă numai atunci când ai fost tu însuţi atacat (sau nu), având de dat (sau nu) o replică, sau când, în general, ai un interes personal de susţinut? Eu cred, dimpotrivă, că intelectualul public e dator să intervină şi în absenţa unui astfel de interes şi că abia atunci el este un autentic „intelectual public“. El trebuie să se facă „avocatul din oficiu“ şi al cauzelor care nu-l privesc numai direct şi personal, a căror soluţionare nu-i afectează imediat confortul propriu. Dacă n-ar face aşa ceva măcar uneori (căci întotdeauna e peste putinţă), am mai avea dreptul să-l numim „intelectual public“? De asemenea, a nu replica automat când eşti direct şi personal atacat poate fi onorabil din aceleaşi motive: dacă o faci, orice spui poate fi suspectat de reacţie „viscerală“, lipsă de „seninătate intelectuală“, dorinţă de răzbunare. În general, care ar mai fi valoarea „ideilor“, dacă ne batem pentru ele numai atunci când unii ne înjură în gazete?
2. D-l István Aranyosi scrie, într-o postare: „Eu subscriu la premisa principală, care sună aşa: «intelectualul se exprimă în spaţiul public, dincolo de domeniul său de specializare». ... Ideea este că dacă este să ajungi intelectual, atunci ar fi trebuit ca tu să fi produs ceva mai mult sau mai puţin remarcabil în specialitatea ta, astfel încât eşti îndrituit să ţi se acorde atenţia în spaţiul public, dincolo de specialitatea ta“.
Întreb: în numele a ce este „îndrituit“ bunul specialist să fie ascultat public, altfel zis, în ce fel se converteşte autoritatea sa epistemică în ceva aproape de o autoritate deontică? Oare, în numele a ceea ce el ştie sau în numele a ceea ce nu ştie? Dacă în numele a ceea ce ştie, atunci el, desigur, nu vorbeşte în afara domeniului său, dar riscul este solipsismul intelectual. Dacă, dimpotrivă, în numele a ceea ce nu ştie, atunci el vorbeşte în afara domeniului său, aşa cum cere „premisa principală“ a d-lui Aranyosi, dar atunci avem motive să-l tratăm drept un impostor. Aşadar, se pare că, dacă publicul acordă atenţie unui specialist pentru chestiuni din afara domeniului său, fiind convins însă că el e un mare specialist în acel domeniu, publicul comite un raţionament falacios, indiferent de valoarea respectivului specialist qua specialist. Atunci care e temeiul acestei autorităţi? Înţelepciunea, pe care d-l Aranyosi i-o atribuia lui Andrei Pleşu, aducându-i un involuntar elogiu? Probabil. Poate şi alte calităţi, unele asociate cu domeniul de competenţă, deşi nu din domeniul de competenţă, precum puterea de analiză, cultura, capacitatea de a articula clar. Sunt însă şi anumite calităţi morale care constituie autoritatea, printre care şi ceea ce invocam la punctul 1: a lua poziţie publică şi atunci când nu ai un interes personal în joc. //
Aceeaşi temă şi acelaşi autor:
Idoli şi idolatri (I)
Idoli şi idolatri (II)
Adauga comentariu
1 0rt0d0x.wordpress.com Nu s-a terminat ?...
E drept, D-l Cornea e genul căruia îi ia mai mult să facă o trebă - orice treabă...
E remarcabil cât de nevinovat se consideră d-lui; "bunii", "victimele", sunt bieţii păltinişeni, care n-au făcut niciodată niciun rău nimănui, iar "răii", "atacatorii", sunt, desigur, partida SAM...
Am scris şi eu, pe blogul meu, mai multe despre răzbelul ăsta cultural. 2 codrut constantinescu Sunt satul de comentarii rautacioase precum cel tocmai postat. Nu inteleg de ce astfel de oameni pur si simplu nu trec mai departe in schimb prefera sa zaboveasca o leaca si sa traga un scuipat. Poate din aceeasi placere care-i face pe multi romani sa traga flegme in stanga si-n dreapta sau, mai mult, sa-si sufle nasul pe strada, acoperind o nara, sufland puternic in cealalta. Sa iasa mucul.
Spuneati bine d-l Cornea, mai este vorba si de talent literar, il ai sau nu-l ai, poti fi doctor docent in aerodinamica sau fizica atomica, daca nu ai talent si nerv nu poti deveni intelectual public. Cat de oribil este pentru contestatari sa recunoasca faptul ca tridentul diabolizat, HRP, Liiceanu si A. Plesu are talent literar cu carul (in afara tonelor de cunostiinte aplicate ). De fapt autorii acelei carti mor de durere pentru ca cei atacati nu binevoiesc sa raspunda. E aceeasi situatie ca la un meci de fotbal, daca esti injurat trebuie neaparat sa injuri si tu altfel nu esti parte a fenomenului! 3 woland Dl. Sorin Adam Matei a gresit in mod evident. In primul rand ideea unei astfel de carti eu o consider nefericita. Desi nu am citit-o. Dar este incorect sa ataci o categorie de persoane, in fond foarte diferite unele de altele. Era o alta situatie daca ar fi fost discutate ideile pe care aceste persoane le-au promovat in spatiul public. Sunt discutabile, asa cum ati spus, si persoanele care semneaza. La cate prostii a sustinut dl. Barbu pe la televiziuni nu cred ca are competenta sa evalueze prestatia vreunui student, darmite sa-l critice pe Liiceanu. O critica vehementa a "grupului de la Paltinis" gasim si la Adrian Marino. Dar el condamna, pe drept sau nu, orientarea ideologica a acestor persoane.
Altceva insa, trebuie reprosat acestor intelectuali, care trebuie sa o spunem, l-au sustinut pe Basescu. In Ardeal exista un termen de origine maghiara: "ezermester" semnificand "om care se pricepe la toate". Or, cam asta rezulta din prestatiile publice ale susnumitilor. Nu poti sa nu razi amar cand vezi o colectie de personaje cu pregatiri diferite, niciunul insa neavand nimic de a face cu studii politice (vezi Pierre Manent pentru a intelege de ce stiinta politicii este atat de diferita de filosofie) dandu-si cu parerea intr-o problema precum regimul politic pe care ar trebui sa il aiba Romania. Sunt de acord ca Parlamentul are o prestatie lamentabila. Dar nu v-ati pus niciodata problema ca o parte mare dintre acesti parlamentari au fost selectati de cel care este considerat contraponderea si "solutia providentiala" la mizerabilul parlament. Sau nu stiti ca singurul regim prezidential care functioneaza este cel american, in toate celelalte fiind regimuri mai mult sau putin autoritare? Unele dintre ele caricaturale (vezi Hugo Chavez si altii, atatia altii, inclusiv Basescu)? Din aceste motive, prezenta acestor personaje, evident nepricepute, deoarece in stiinta politica moderna exista o rara cvasi-unanimitate in a recunoaste superioritatea regimului parlamentar, (un cronicar sportiv printre altii) la Neptun, transportati cu avionul (de unde se vede ca stau bine si cu simtul ridicolului) este ceea ce dv. ati numit impostura. Si este doar un exemplu. Daca d-nii Liiceanu si Plesu se manifesta din ce in ce mai putin, sofismele cu tenta mistica ale d-lui Patapievici, din Evenimentul Zilei si din alte spatii, pot face obiectul unor analize, nu doar stiintifice sau literare. 4 kappa atat la Cartea domnului Adam cat la recenzia dlui Cornea. Discutia despre meritele internationale ale acestor "genii" este secundara. Desigur e de preferat ca ei sa aiba merite internationale recunoscute dar mai important este ce fac ei cu prestigiul lor intern, cum si-l utilizeaza, daca si-l compromit prin erijare in atotstiutori si atotjudecatori si prin servilism politic. Anti-comunismul lor deja neavenit este prea strident, idealizarea perioadei interbelice este o dovada a lipsei de cunoastere profunda a acesteia, servilismul lor fata de PNTCD si acum PDL este inexplicabil si dezonorant. Inexplicabil deoarece PNTCD a fost dupa 1989 un partid revansard, intolerant, pe alocuri anti-national (prin propaganda anti-ortodoxa care nu tinea seama de date istorice esentiale si imuabile referitoare la rolul ortodoxiei in istoria acestui popor) si nedemocratic (idolatrizarea greco-catolicilor net minoritari in defavoarea romanilor ortodocsi si neo-protestanti). Aparent inexplicabila este si simpatia lor pentru PDL daca se are in vedere ca membrii acestui nu sunt mai buni (mai putin corupti, mai eficienti) decat cei ai celorlalte partide. 5 George-Felix Leu Woland, daca te inteleg bine, un cetatean obisnuit, muncitor, taran, mestesugar, liber profesionist, etc, este indrituit sa aiba o parere despre forma de guvernamant a Romaniei, ca doar e chemat in mod democratic la referendum. Un "intelectual paltinisean" insa, dat fiind ca nu e specialist in politica, nu are dreptul sa se exprime in chestiunea formei de guvernamant. Am inteles bine sensul finalului din postarea ta? 6 woland Pentru dl. George Felix Leu
Nu, nu ati inteles. Cel care exprima un vot la referendum isi exercita un drept democratic, egal cu ceilalti membri ai comunitatii. Nu cred ca mai putem discuta in aceasta perioada de votul cenzitar. Dnii mentionati vin de la inaltimea prestigiului si ale pretinselor cunostinte pe care le au sa sustina un regim politic care s-a dovedit aproape peste tot falimentar. In mod evident ei sunt utilizati ca factori de influenta de catre presedinte. Eu nu le contest dreptul de a emite pareri sau a sustine diferite solutii. Am remarcat doar impostura lor. Dupa parerea mea ei se afla exact in pozitia unui personaj care practica medicina fara sa aiba calificarea necesara. 7 Luca As fi vrut sa citesc "Idolii forului" inainte de a-mi da cu parerea. Din pacate ar dura prea mult pina mi-ar sosi prin posta. Asadar ma voi baza pe cele citite aici si in alte citeva reviste.
Cred ca discutia se bazeaza pe o problematica falsa. Nu mi se pare normal a avea de ales intre "intelectuali generalisti" si "intelectuali specializati". In spatiul public, ambele categorii au dreptul egal la cuvint - pina la urma ceea ce spun si unii si altii este "sanctionat" de public si poate fi supus dezbaterii de idei - inca o data, publice.
Din acest punct de vedere, ca le place unora sau nu, triada "incriminata" (Liiceanu-Plesu-Patapievici) are audienta. Nici unul din cei trei nu cred sa-i impiedice pe alti intelectuali sa se afirme in spatiul public. Nu il vad pe Plesu in stare sa puna mina pe telefon si sa-i zica unui sef de televiziune: "Nu-l lasa pe X sa apara in emisiunea Y". Cine are ceva de spus o poate face in numeroase feluri, in special datorita transformarilor mediatice aduse de Internet. In Romania actuala, marcata de manelizare si indobitocire generalizata, nu de-alde Plesu impiedica "iluminarea maselor"! Relatia lui cu politicul e una - da, a facut greseli. Ceea ce are el de spus ca simplu ginditor e cu totul alta. Multi oameni se pot raporta la ce spune el, observatiile lui sint percepute de multi drept juste sau macar convingatoare.
Pe specialisti nu-i impiedica nimeni sa se specializeze, sa isi conduca cercetarile cum cred de cuviinta, sa isi publice rezultatele in domeniul lor. Daca au talentul de a-si transpune ideile de specialitate intr-un limbaj accesibil nespecialistilor, cu atit mai bine. Lucrarile de popularizare (in sens bun) a stiintei au neindoielnic rostul lor. Si, din nou, daca specialistii vor sa isi exprime parerile despre afacerile cetatii, nimeni nu ii impiedica! 8 Luca Citeva cuvinte despre specializare academica. Exista pe buna dreptate pericolul de a sti "totul si nimic" atunci cind idealul pe care ti-l fixezi este "eruditia", inteleasa ca o suma impresionanta de lecturi diverse. In mod foarte clar, pentru a profesa in anumite domenii, este necesara o specializare cit se poate de intensa intr-o disciplina foarte bine delimitata. Iar aceasta specializare este dovedita prin diplomele academice (master si in special doctorat) si exercitata fie prin cercetare fie intr-un post de specialitate. In stiinte exacte, medicina, drept, inginerie, contabilitate totul este limpede ca lumina zilei. Dar uitati-va putin la ce s-a intimplat in stiintele umane (humanities) in ultimii 30-40 de ani: avem indivizi ultraspecializati pe o bucatica extrem de ingusta, dar total ignoranti si incapabili sa inteleaga orice le depaseste cu un centimetru sfera de specializare. Si acesti oameni ajung sa predea obiecte de generalist. De pilda: sa zicem ca eu ma specializez in romanul francez intre 1789 si 1830. Lucrez ca profesor. In realitate, am de predat cursuri care nu au nimic de-a face cu teza mea de doctorat, cursuri pentru predarea carora am nevoie de o baza extrem de solida. Trebuie sa stiu istorie, civilizatie, lingvistica.Trebuie sa am o intelegere intima a societatii franceze in ansamblu. Or, ma uit in jurul meu si chiar asta vad: o groaza de "specialisti" de o ignoranta strigatoare la cer care, indiferent de ce curs predau, aplica una-doua teorii nedigerate, si alea furate, scuze, imprumutate din alte domenii, cum ar fi filozofie si psihanaliza. Vreti sa continuu cu alte exemple sau e suficient? Specializarea NU INTRA IN CONFLICT cu formarea armonioasa in domeniul umanist. Conteaza nu cit citesti, ci cum, cit intelegi. Lecturile neasimilate te fac un robotel capabil sa debiteze idei, dar lipsit de capacitatea de a folosi creator, imaginativ acele idei.
Inainte de a incheia, va mai dau un exemplu: in medicina, s-au inregistrat progrese uluitoare din punct de vedere tehnologic. Si cu toate astea, se intimpla foarte frecvent ca un pacient sa primeasca diagnosticul gresit. De ce? Pentru ca medicul specialist care a pus diagnosticul nu a putut pune "datele" in perspectiva, nu a avut o idee asupra "intregului". 9 alex rauta dle. Cornea, as dori sa va ofer un posibil raspuns la intrebarea dvs. legata de conversia autoritatii epistemice in una deontica. Nu sunt dintre cei care sustin ca articolele ISI ofera premise pentru un spirit civic autentic. Insa nu pot sa nu amintesc situatia in care diverse personaje fac tam-tam la televizor si noi ne intrebam de ce oare sunt invitati sa ne explice cum stau lucrurile in tara asta. Nu vreau sa trivializez discutia punand pe acelasi plan obisnuitii emisiunilor de tip talk-show cu generatia de intelectuali de dreapta afirmata viata cetatii in anii 90. Dar pot spune ca autoritatea epistemica ofera o premisa pozitiva suplimentara, e adevarat ca nenecesara si cu totul insuficienta. Macar posibilitatea conversiei este deschisa de performanta intr-un domeniu oarecare si cred ca aceasta perspectiva poate fi utilizata si spre folosul celor pe care ii aparati. Din punctul meu de vedere, in favoarea intelectualilor de dreapta as aduce argumentul capacitatii lor de a intelege vremurile si de a se angaja la constructia institutionala a culturii romanesti, sacrificandu-si de fapt cariera de tip academic. NEC, Humanitas si ICR sunt exemple clare. Aici, conversia spre o autoritate de tip deontic (asa cum ii ziceti dvs) este posibila dinspre rationalitatea gestului re-fondator de tip institutional al culturii romanesti. 10 bibliofil Pt dl Luca:
Nu sint de acord ca "nu conteaza cit citesti, ci, cit, cum intelegi". Ce bine ar fi fost ca, prin alcatuirea unor formule la a caror creare cineva ar fi lucrat prin propria-i putere analitica si sintetica, sa se ajunga la o multumitoare generalizare. Conteaza cit citesti, si, impreuna cu asta, si ce citesti. Paradoxal sau nu, sint de acord cu concluzia pe care o formulati, si anume ca ideile invatate pe dinafara nu te fac competitiv, mai ales orice-i legat de umanioare sau stiinte sociale. Rostirea-i goala daca nu-i corespunde plinatatea unei minti profunde si necultivate. Se prinde, adica, oricine de gaunosenie, mai devreme sau mai tirziu. Leacul? Plonjarea intr-o activitate carturareasca unde proba de foc sa se faca in afara Romaniei. A se invata bine engleza, in primul rind, si a se publica in diverse jurnale academice, la concurenta cu altii. Cistigindu-se o baza serioasa in afara, as spera ca si multe repere de la noi se vor schimba in timp, integrindu-ne, finalmente. 11 Luca Dle Bibliofil,
Nu m-am exprimat clar, recunosc. Faceam aluzie la cei care se mindresc ca au citit mult, fara ca in realitate sa se fi prins ceva de ei. Eu personal am intilnit citiva oameni extrem de aroganti si agresivi care iti pot da in cap cu citate la orice pas, dar care sint cu totul incapabili sa scrie un eseu argumentat, inteligibil si coerent. In acest context trebuie inteleasa afirmatia mea cu care Dvs. nu sinteti de acord. In realitate, cred ca din clipa in care cineva lucreaza in domeniul stiintelor umane, are DATORIA profesionala, morala si, simplu, intelectuala de a se tine la curent cu noile curente de idei, de a explora cu o curiozitate genuina tot ce se refera la om. 12 Istvan Aranyosi Tin sa amintesc, totusi, ca eu sunt un specialist reputat, cu numeroase articole publicate in reviste de prestigiu si cu foarte multe referinte ISI. Ca sa nu mai spun de jobul de elita pe care il voi accepta in curand 13 István Aranyosi Stimata Redactie,
v-as fi recunoscator daca ati sterge mesajele semnate cu numele meu dela
subsolul artiolului http://www.revista22.ro/articol-8561.html, din Revista
22. Alex Leo Serban, dupa toate aparentele, imi foloseste semnatura pe
diverse forumuri, pentru a ma compromite sau pentru a "face mişto".
De acum incolo v-as ruga sa nu mai publicati nimic in forumul d-voastra
semnat cu numele. Va dau cuvantul ca in ce ma priveste nu voi mai comenta
nimic. Daca ceva apare cu numele meu, nu este scris de mine.
Este ceva greu de inteles ce se intampla. Va cer scuze pentru deranj.
Cu cele mai bune ganduri!
Istvan
--
Asst. Prof. István Aranyosi
Department of Philosophy
Bilkent University
http://www.phil.bilkent.edu.tr/aranyosi.htm
|
Cautare:

Titlurile editiei tiparite "22"!
- Cine ne conduce
- Drumul bun inca nu s-a gasit
- Memorie inutilizabila promovata de BNR
- Necunoastere sau diversiune?
-
Drept la replica: Cazul Mihai Botez
-
Afaceri si societate: Dupa zece ani
- Scrisori & net comment
Numarul curent
REVISTA "22" ŞI
Grupul pentru Dialog Social
SUSŢIN
Articole dupa autor:
Contact

Calea Victoriei 120,
Sector 1, Bucuresti Romania
- Tel: +4021 3112208;
- Fax: +4021 3141776
- Email: redactia@revista22.ro
- Pentru web "22" sau pentru publicitate online:
- Tel.: +40733 072 620
- Email: bernardnoghiu@revista22.ro