prima pagina

A

eroportul internaţional Dubai este un spaţiu contradictoriu: o imensă clădire modernă, înaltă cât să acomodeze două rânduri de palmieri răsăriţi din beton; un imens supermarket în care se pot cumpăra de toate, unde o sticlă de apă şi o doză de suc natural de portocale costă un dolar. E greu de crezut că de aici, în 18 octombrie 2007, s-a îmbarcat Benazir Bhutto pentru întoarcerea ei istorică la Karachi, Pakistan, după opt ani de exil. Fiică de fost prim-ministru asasinat (1977), ea însăşi ajunsă în această poziţie, doamna Bhutto purta cu ea manuscrisul unei cărţi inedite: Reconcilierea. Islam, democraţie, Occident - carte pentru care apucase să dea bun de tipar în dimineaţa zilei de 27 decembrie 2007, ziua în care a căzut victimă unui oribil asasinat politic săvârşit de acelaşi regim care îi omorâse tatăl şi doi fraţi.

Transformată de evenimente în veritabil testament politic, cartea încearcă să demonstreze că democraţia şi Islamul sunt feţe ale aceleiaşi monede, că Apusul creştin nu este superior Islamului şi culturilor care l-au îmbrăţişat.

Drumul înapoi, prin aeroportul Quaid-e-Azam din Karachi, a fost parcurs de o femeie rece, pentru că Benazir ştia că, în politică, o femeie nu trebuie să-şi arate niciodată sentimentele. Dincolo de toate explicaţiile şi emoţiile personale, drumul ei trebuia să readucă Pakistanul în rândul ţărilor democratice, Bhutto arogându-şi calitatea de catalizator şi atât.

Cartea–testament este cu atât mai importantă, cu cât revelează punctul de vedere al unei femei musulmane moderne, care explică faptul că democraţia şi Islamul nu sunt două noţiuni care să se excludă una pe alta.

Bhutto explică reacţiile anti-Occident din lumea musulmană ca reminiscenţe ale colonialismului, un fapt istoric, social şi economic care a avut un impact important asupra psihicului musulman. Ca resursă de exploatare, ca stare de opresiune politică, colonialismul a alterat atitudinea musulmanilor faţă de Occident şi faţă de ei înşişi.

„Islamul este însă o religie nobilă şi importantă“, explică autoarea. Coranul începe cu un îndemn: „Citeşte“ - zice Profetul. Cei care neagă femeii dreptul la educaţie încalcă deci Coranul. Islamul este o religie construită pe principiul democratic al consensului (shura), al încercării de a ajunge la consens (ijma) şi al judecăţii libere (ijtihad); iar acestea sunt şi principiile oricărei democraţii funcţionale.

Aroganţa Occidentului faţă de lumea musulmană este fără fundament. În Evul Mediu timpuriu, când Europa se confrunta cu marile invazii de popoare migratoare, Islamul construia universităţi şi biblioteci, fiind centrul lumii civilizate. Şi poate modernitatea ar fi început în Islam dacă faptele Profetului ar fi fost înţelese şi urmate: Mahomed a acceptat femeia ca egala sa, atât în societate, cât şi în afaceri şi război, primul convertit fiind o femeie: Bibi Khadijah, soţia sa.

În ultima sa carte, Benazir Bhutto încearcă să ofere soluţii pentru criza în care lumea Islamului se află. „E timpul pentru noi idei, pentru creativitate, pentru angajamente ferme. E timpul pentru onestitate între oameni şi popoare. A fost destulă suferinţă. E timpul pentru reconciliere.“

Cuvinte cheie: Dubai, Islam, Benazir Bhutto, coran, Mahomed